Persoane interesate

joi, 13 septembrie 2012

Capitolul 17. Barfe


Ok, deci se pare ca am revenit! Sper eu! :D Dar am sa incerc sa nu mai dispar asa. Desi vine scoala si nu voi mai putea scrie asa de des. Sper sa intelegeti. Astept pareri ! Kisses :*
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Bella POV :

Toate lucrurile ce s-au intamplat ma bulversau total. Faptul ca am aflat ca in tot acest timp ma luptam cu morile de vant , a fost un soc pentru mine. Si pentru Phil la fel . Insa nu cred ca asta ii va impiedica sa continue sa incerce sa distruga Volturii.  Toata noaptea m-am foit in pat, intorcandu-ma pe toate partile, atipind numai cate putin.
  Dimineata, m-am trezit mai obosita decat ma culcasem, si am fost destul de surprinsa cand am vazut-o pe Ana langa usa camerei mele. Se pare ca Lia avea ceva treaba de facut si nu putea avea grija ei, asa ca Ana s-a gandit sa-mi tina mie de urat pana plec la scoala. Am zambit la cat de dulce si inocenta era cererea ei, si am luat-o dupa mine la bucatarie. Mi-am facut o cafea, caci altfel nu cred ca reuseam sa stau treaza astazi, mai ales ca era si zi de scoala,si mi-am spus sa ies afara. Am luat-o si pe Ana cu mine, asezandu-ne amandoua in leaganul din spatele casei. Am inceput sa vorbim si sa radem, desi eu ni ma simteam chiar foarte bine. Aveam acel sentiment ca cineva ma priveste, iar asta nu-mi dadea pace.
  Am incercat sa ignor senzatia, pentru a nu o ingrijora pe Ana, dar melodia telefonului meu ma distras pentru o secunda. L-am scos din buzunar, vazand ca am primit un mesaj:
“ Sper ca te distrezi cat inca mai poti. In curand vine furtuna ! “

M-am speriat atat de tare incat am sarit automat din leagan, cautand cu privirea prin padurea deasa pe cineva care ar putea sa ma spioneze. Ingrijorata, am dus-o pe Ana inauntru. Daca era sa fie vreo lupta, nu vroiam sa mai implic si pe altcineva.
  Desi trecusera cateva minute, tot nu ma linistisem prea mult. Facusem un dus si mancasem micul-dejun si chiar ma imbracasem pentru scoala, uitandu-ma din minut in minut la ceas, asteptand ca timpul sa treaca mai repede.
 Mai mult ca niciodata, imi doream sa plec la scoala. Urcasem in camera mea, incercand sa nu fiu prea plictisita, cand un claxonat ma atentiona. Am tras de draperiile de la fereastra privind sursa sunetului, si recunoscand masina lui edward. Un zambet involuntar imi aparu pe fata, si am iesit in viteza.
  Am iesit pe usa, simtindu-ma cumva mai bine cu el aici, insa nu trebuie sa stie asta. Il priveam prin parbrizul masinii si continuam sa ma apropii, cand am Ana veni dupa mine, vrand sa-mi ureze succes la scoala.
 L-am observat pe Edward cum cobora din masina, cu acel zambet sctrengaresc care-l facea irezistibil, facandu-ma totodata si pe mine sa zambesc. Insa, deodata am simtit-o pe Ana inlemnind langa mine, apoi se avandta in fata mea, tinandu-ma trans de picioare. Am privit cat de speriata era, dar totusi incerca sa ma protejeze. Desi am incercat sa o fac sa-mi dea drumul, ea mai tare ma strangea, si tot spunea ca Edward este rau. Imediat si Lia iesi afara, panicata, inercand sa traga fetita de pe mine.
 Ceva nu era la locul sau , iar cand Edward a inceput sa vorbeasca despre nu stiu ce vrajitoare, incepusem sa fiu si mai confuza. Nu era posibil ca o fetita de 7 ani sa fie vrajitoare. Nu?
 Eramn chiar foarte confuza si aveam destule pe cap. Tot ce vroiam era doar sa mai scap de probleme pentru o vreme. Vroiam doar sa ma simt putin normala.
 Le-am promis Liei si Anei ca vom discuta cand ma intorc de la scoala , si am plecat cu Edward.
  Singura grija pe care vreau sa o mai am este cum va reactiona lumea de la scoala cand ma va vedea coborand din masina lui Edward. Jacob cu siguranta nu va fi prea  incantat.

 Cert este ca toata lumea, -si cand spun toata lumea, o spun in sensul propriu- se holba la noi. Am incercat sa ignor privirile enervante, mergand alaturi de Edward spre scoala. Sincer, nu aveam chef de ore, dar orice distragere era buna in momentul de fata.
-         Deci, ce ora ai? Ma intreba Edward, incercand sa para nonsalant.
-         Mate! Tu? l-am intrebat incercand sa par la fel de neinteresata de conversatie.
-         Chimie, spuse el simplu.
-         Ok, atunci cred ca ne vedem la cantina, spun eu, vrand sa intru in clasa.
-         Bella, stai! Spuse Edward oprindu-ma. Eu mi-am intors doar capul spre el, asteptand intrebatoare ce avea de spus.
Parea ca se gandeste putin , dar apoi incepu sa vorbeasca:
-         Nu stiu daca ti-ai dat seama , dar astazi e prima zi in care practic vorbim la scoala... adica ... la cantina, ai putea sa... stii tu, daca vrei sa... Of ! se ambala Edward.
-         Nu inteleg ce vrei. Poti fi mai explicit? Vrei sa stau cu voi in cantina?
-         Da ! spuse el usurat. Adica nu vreau sa te oblig, sau ceva, ori daca ai alte planuri... inteleg, incepu iar sa vorbeasca repede, si fara sens.
-         Edward ! Abia am venit la scoala . Cand sa-mi fac planuri si cu cine? il cert eu.
-         Oh ! spuse el abia realizand asta. Atunci, daca nu iti faci planuri intre timp...
-         Of, Edward! Ti-am spus ca stau cu voi , vrei sa dau si in scris? Intreb eu glumind.
-         Poti face asta ? spuse el cu speranta in glas, dar pufni in ras imediat.
-         Esti asa de...ah! Cateodata ! il spus eu dandu-i un pum in joaca peste umar.
-         Vezi ca esti puternica ! rase Edward.
-         Da , sigur, spun eu dandu-mi ochii peste cap si luand-o din loc. Pa Edward! Spun din mers.
Am intrart in clasa in timp ca toti elevii ma privreau ciudat . Era si normal, doar inca sunt eleva cea noua si pe deasupra mai vin si cu cel mai sexy tip/ vampir din liceu !
Am luat loc in banca mea obisnuita, asteptand sa inceapa ora si ignorand susotelile colegilor. Oare ei nu stiau ca ii aud? Era chiar enervant. Insa acum vroiam doar sa fiu putin distrasa de la toate cate s-au intamplat, iar cum talentul meu de spioana isi cerea drepturile, mi-am lasat auzul sa se indrepte spre colegele din spatele meu.

-         Ai auzit ? spuse una dintre ele.
-         Ce sa aud ? intreba cealalta.
-         Isabella Swan iese cu edward Cullen!mai mult tipa decat sopti prima.
-         Ce !? Nu se poate ! Cum asa ?
-         Am auzit ca vineri Isabella a plecat de la ultimele ore.
-         Si ?
-         Si doar stii ca si Edward a lipsit toata ziua! Iar acum vin impreuna la scoala ... Nu e evident ! spuse prima.
Nu mai puteam sa ascult porcariile lor! Nu m-au surprins dubiile lor, dar nici nu pot zice ca m-au deranjat. Adica... ei cred ca Edward e doar un adolecent cool, nu? Insa e gresit! Nu vreau sa le mai dau inca un motiv pentru a fi cu ochii pe mine. Trebuia sa fiu cat mai anonima nu sa ies in evidenta, deoarece pana la urma eram sub acoperire.

 Dupa ce ora a inceput, asteptam cu disperare clopotelul de iesire. Nu stiam ce sa mai fac. Profesoara preda cea mai banala si plictisitoare ora, iar eu imi agitam piciorul pe sub banca, nerabdatoare. Vroiam sa fac ceva care sa-mi ocupe gandurile. Am mai privit o data spre ceasul de pe perete ce avertiza ca mai erau cinci minute pana la pauza. Totul in jurul meu parca disparuse, iar vocile se auzeau undeva departe. Ochii mei erau concentrati pe acul lung ce arata minutele, si care parea ca nu se misca. Isi batea joc de mine? Parca imi facea in ciuda.
Mi-am pus capul pe banca, facand o miscare cam rapida, lovindu-mi putin fruntea, si am suspinat sec. Nu mai suportam!
 Din fericire clopotelul se auzi, iar teroarea s-a oprit. Eram de-a dreptul disperata sa ies din locul acela. Mi-am cules geanta de pe jos, si am zbughit-o pe usa, inaintea tuturor. Inainte sa-mi dau seama, stateam in fata salii de Istorie, cautand cu privirea.
Cand in sfarsit l-am localizat, am luat-o la fuga spre el si l-am tras de brat dupa mine, fara macar sa ma opresc o secunda.
 Acum il trageam pe Edward prin fol, in timp ce toata lumea se holba la noi. Nu prea imi pasa in momentul ala. Vroiam doar sa ies din iadul acela.
 Am iesit din scoala si inca nu ii spusesem niciun cuvant lui Edward. Acesta doar ma urma, sau ma rog, poate era faptul ca mana mea era bine infipta in bratul sau, tragandul dupa mine. Am ocolit parcarea si ne indreptam spre padure.
 Ajunsi la marginea ei i-am dat drumul bratului lui Edward si am luat-o inainte, cufundandu-ma in adancul padurii. Nu auzeam pe nimeni in spatele meu, dar stiam ca el ma urma. Era ca si cum il simteam  ca este langa mine.
  Dupa ce m-am asigurat ca inaintasem destul de mult fata de scoala, m-am asezat pe un trunchi de copac ce era la pamant. Mi-am impreunat manile in poala, desi aveam o stare de nervi, incepand sa imi pocnesc degetele si sa-mi framant mainile. Edward nu spuse nimic. Doar statea in fata mea, eu vazandu-i numai pantofii. Nu puteam sa-mi ridic privirea si aveam o stare groaznica. M-am ridicat in piciore deodata , trecandu-mi disperata mainile prin par si facand ture de cate 3 pasi, prin fata lui Edward. Nu stiam cum sa incep sa-i spun , sau macar ce aveam sa-i spun, iar tacerea lui, nu ma ajuta.
Am oftat apasat, oprindu-ma pe loc. Mi-am ridicat privirea spre el, intrebatoare, dar el se uita la mine cu o expresie neutra.. Mi-am dat ochii peste cap, incepand din nou sa patrulez prin fata lui.
-         Ai de gand sa-mi spui ce s-a intamplat? Intreba Edward intr-un sfarsit.” Multumesc Doamne!” mi-am spus in gand.
-         Nu mai rezist! Am spus eu simplu. Nu am idee cum reusesti tu sau toti fratii tai sa stati blocati in acea scoala timp de sase ore incontinuu. Nu mai suport, parca nu mai am aer. Poate sunt claustrofoba, sau ... Nici macar nu stiu de ce am acceptat sa vin la scoala inprimul rand! Niciodata nu mi-a placut sa ma integrez. Imi place sa lucrez pe cont propriu! Iar faptul ca Phil ma obliga sa stau in locul asta pentru “ siguranta” mea, ma enerveaza la culme, spun eu facand in aer ghilimelele de rigoare intr-un gest mai mult exagerat.
Edward astepta sa termin, apoi ofta.
-         Deci care este adevarata problema? Intreba el punand accent pe cuvantul “ adevarata”.
-         Mai nou esti si psiholog? Il intreb eu ironica.
-         De fapt am o diploma in...
-         Era o intrebare ironica! I-o tai eu repede.
-         In fine, deci spune-mi! ma incuraja el.
-         Este vorba despre...of! Nu stiu cum sa-ti spun! Ma plang eu.
-         Foarte simplu!Doar spune-o, iar eu promit sa incerc sa nu fug, glumi el. Bella ii dadu un pumn in joaca, zambind.
-         Faza este ca... inainte sa ajung aici, eram intr-o misiune cu inca doi agenti. Apoi, ei au fost ucisi de ceva sau cineva, de care nu sunt ferm convinsa ca era vampir sau om, si m-a avertizat ca eu voi fi urmatoarea. Phil a afltat si a decis ca este mai bine sa intru in umbra pentru o perioada, insa se pare ca, intr-un fel sau altul m-a gasit. Si nu stiu cat timp mai am pana ce va incerca sa ma ucida. Nu ii pot sa-i spun lui Phil, pentru ca probabil ma va inchide intr-o carcera sau ceva, si in plus nu vreau sa plec de aici! Am spus frustrata, vorbind repede.
Aproape mi s-a parut ca-l aud pe Edward cum spune: “ Nici eu” , insa mai mult ca sigur mi se paruse, deoarece cand mi-am intors privirea spre el, acesta si-a ferit-o.
Ce aveam sa ma fac ?